duminică, 13 septembrie 2009

Bal au Moulin de la Galette ( Pierre-Auguste Renoir )


Zic: „Bună dimineața, Toamnă!”



De departe, cel mai încântător anotimp, pășește acum discret, parcă zâmbind... poate imaginea e macabră, iar ea, Toamna, rea și crudă în măreția ei.

Dar moartea naturii - ooo, lentă - atât de frumoasă! se desprinde din basm, din fantastic și aleargă, dansează, plutește acum, în ceața dimineții. De prin depărtări, unde păsări-au plecat, se-apropie miros de fructe coapte.

Ultima suflare a pământului, înainte de întâlnirea-i cu 'Nea Ene.

Aș zice... extraordinară împletirea tuturor lucrurilor, orânduite de o forță, într-un colț de univers.

E Bal de toamnă, bal în Septembrie 13.

Mirosul școlii. Clopoțel de început și zgomote se aud pe străzi, în amiază.

Liceeni mândri, vociferând în drum spre case... încă un an!



Și spun: „Deosebită revedere, Toamnă!”

2 comentarii:

  1. Ador toamna desi un singur lucru imi displace in legatura cu ea:aerul umed care imi strica parul. ;)) Dar trecand peste asta ma bucur de "mirosul de fructe coapte". Cat despre moartea naturii "oo, lentă - atât de frumoasă!",eu o vad ca pe un dans macabru.Ma incanta!

    Poate ai timp sa cauti si sa asculti cateva piese.Puneam un link dar ma grabesc sa plec si le enumar doar:Empyrium -The sad song of the wind sau Ode to melancholy;Autumn Tears-Ophelia's Crown si The Widowtree; Ophelia's Dream-Danse Macabre.Genul asta il ascult eu toamna ,nu stiu daca se potriveste gustului tau dar incearca. >:D<

    Si..Ahhh ,mai avem un an . :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Cristina: Mdea... încă un an, unul bătătorit, șod, ciudat, aiurea... cum vrea, cine vrea să îl catalogheze. Dar chiar nu îl mai vreau și pe ăsta. Nu putem trece peste? :-”
    Merci >:D<

    RăspundețiȘtergere