vineri, 4 decembrie 2009

Malițioasă sfârșeală - doar pictural

[The Undertaker by Puscifer]



Cu stupoare ascult relatarea lui. Nu atât că nu îi dau credit, dar parcă văd dincolo de adevăruri sau fantazii și cred - iar conștientizarea îmi modelează fețe-fețele afișate, fără vreun control...

- Când simt viață, că pulsează în venele cuiva... când aud inima, bate în pieptul unei ființe... oh!, nici nu știu ce mă apucă! Dar... trebuie să ferești, de pofta mea, orice vietate! Orice! Ooori-ce!

Își subliniază cuvântul final, trasând, cu degetele arătătoare, o linie imaginară în fața ochilor mei. Dar mintea-mi e-n galop deja, în depărtări; tăcerea instalată nu-mi atrage deloc atenția. Multă vreme îmi las așa... gândurile ancorate în adâncuri și abia, foarte târziu, îi adresez privirea:

- Nu știu ce mă apucă...

- Poftim?

- Zic... nu știu ce mă apucă.

- A, da... hm, te miri!

- Nu ai fost atentă, am dreptate?

- Spune-mi: când... ai atins jugulara... șt...

- Da?

- Mm, trebuie să fi fost îmbătătoare, adică... ah! atât de...

- Nu știam.

Îl scrutez sceptică.

- Poftim?

- M-ai întrebat dacă știam că urma să fie...

- Nu. Nu... n-am întrebat.

Chicotește.

- Cum tu spui.

Imaginea-mi dispare, sfârtecată de o lumină orbitoare. Sunete de fiare ciocnindu-se, îndoite la impact, mă readuc în clipa prezentă.

- Dahliaaaa!

Cineva răcnește dureros și-apoi... silentium.

„A fost așa cum eu mi-am imaginat că ar fi trebuit să se fi întâmplat.” - doar amăgire.
Nu clocotește destul curaj în vene, cum, în egală măsură, nu ar lupta lașitatea gestului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu