duminică, 24 ianuarie 2010

Ritualicul sângerării

[The Stooges - We Will Fall]





Mă trezesc... mi se pregătește o limonadă și o cafea. Una pentru vitaminizatoarea-i aromă, cealaltă pentru... mm, amăreală șii... pentru prevenirea tensiunii, în a nu o lua la sănătoasa, departe de venele mele.

Am vocea răgușită. În mintea mea, noaptea trecută, fumat-am vreo x țigări. Poate mai multe. În realitate, gâtul meu își revendicase dreptul la sănătate. I l-am dat fără ezitări.

This is not a love song...

Fredonez.

Honest to God I'll break your heart... Tear you to pieces and rip you apart...

Sunt singură în casă... în așteptare de oameni. În pijama. Așa cum ador să-mi primesc musafirii. Dar nu musafiri aștept. Ci... persoane dragi. M, cam tot una. Nu? Adică, protocolar ar fi, să mă îmbrac cât de cât adecvat. Nu se întâmplă asta în cazul meu.

Ciufulită, cu niște corzi vocale suprasolicitate chipurile, în pijamaua-mi largă, cu un pahar de licoare acrișoară și o plictiseală în priviri, voi fi îmbrățișând... mm.

Privesc dincolo de mine.





[...] E o melodie. Gen corzi pleznite. În fine...
Întuneric. Doar uneori, luminează telefonul.

Și-apoi, undeva, o siluetă chircită-n umbre. Nu scoate un sunet. Ca și de neobservat. Dar o vezi, iasă bine în evidență, în întreg decorul.
Locul nu îi este acolo. Îți dai seama. Ușor. Nu trebuie perspicacitate să conștientizezi asta.

Și în conturul ei umbrit, îți atrag atenția: mâini subțiri, fragile, albe, strălucind oarecum în întunericul de nepătruns. Una ține strâns încheietura celeilalte.

Și o mângâie într-un dans ciudat, sacadat, șocant... macabru. Ceva urmărește să facă. Ceva...

Gândul pasează imaginea unui alt decor. O casă. Oameni diverși. Poate o clădire publică.
Și tavanul se lasă dintr-o dată, ca un burete îmbibat în apă. Picuri uriași cad, pustiind încăperile. [...]





Soarele strălucește cu atâta dăruire!

Steluțele frigului acompaniază dimineața zilei ăsteia.

Îmi beau limonada, lângă calorifer. Trebuie să fie teribil de scăzută temperatura... dacă până și aerul ia contur!

Surâd. Expresia nu-mi suferă schimbări. Ca o perfectă mască. Nu transpune gânduri. Poate doar... nimic.

12 comentarii:

  1. Ma faci sa-mi doresc sa visez cum mintea mea, in gandul ei, viseaza ca fumeaza aceleasi x tigari si inhaleaza tot atatea x arome si fumuri incat sa poata produce cuvinte cu iz asemanator halucinogen, amestecand limonada cu gustul cafelei negre fara lapte. Dar poate cu miere. Sau poate nu.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Andi: Pfu, pe mine m-ai zăpăcit tot învârtindu-te-n arome, fumuri, halucinogen, gusturi amare, dulci, limonadă și țigări și... mhm @-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Dahlia io sunt ametit si acum. ;))
    O sa incerc sa-mi revin executand niste piruete ovoidal-paralelipipedice care vor descrie pe parchetul jogos de sub mine un patrat perfect hiperbolic...wheeew! that was hard.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Andi: ... Mhm @-) continuă... chiar, te rog!? :|

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce se intampla cu Dispretuiesc pre-angelicul? imi apare in readerul meu si pe blogul tau nu e :? damn. something's wrong.
    vreau sa mai citesc ce produce creierasul tau. :(

    RăspundețiȘtergere
  6. Ma,nu stiu.Iar sunt probleme cu "Dispretuiesc prea-angelicul . " L-am vazut,l-am citit si hop dispare. :|

    RăspundețiȘtergere
  7. L-am regasit,scuza-ma .M-am trezit inspaimantata de ziua de azi. :|

    RăspundețiȘtergere
  8. imi place cum scrii, mai degraba atmosfera pe care mi-o pictez in cap, sper sa pot sa iti arata odata o lucrare inspirata din cuvintele tale.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Gray Alex: M, recunosc, ar fi... interesant. Altfel.

    RăspundețiȘtergere