luni, 22 februarie 2010

Îți sunt tango

[Bonfires by Blue Foundation]



Hainele rămân în debandadă. Pornesc să te caut. Dar cred că te-ai pierdut printre ele. Nu te găsesc. Mă rătăcesc astfel de tine. E frig. La început, dacă am simțit bătăile inimii tale... apoi, tot mai puțin, până au pierit în temperaturile matinale.

Mă tem pentru bufnița mea. E la vânătoare. I-am curățat colivia și i-am lăsat totuși un șoarec... Viu, se zbate zadarnic, cu mustățile speriate, tremurând a jale. Iată zorii! Ea încă nu a revenit, să bată în geam cu ciocul.

... Iar tu, tu dormi. Ești ostenit suflet veșted. Te-am ținut alături, de parcă erai doar trup mort; strâns, să-i dau căldură. Și-am amorțit de-ncordare. Te trezești cu inima în galop: „Heeei!” - vocea ți-e molatică, mă incită.

Îl cântă cerul cocoși. Aromă de cafea te-ademenește. După un duș rece, ești ca de gheață și mi te apropii. „Mmm...” Zâmbești din cealaltă parte a barului. „M?” Surâsul îți cade în fumul țigării. „Pleci.” Oftezi. Mă postez în fața ta și-abia ce-ți simt paloarea. Mă cutremur.

„Cum vre... hm, da. În regulă.” De mână, mă conduci dincolo.

[...] Recollect me darling raise me to your lips. Two undernourished egos four rotating hips. Hold on to me tightly I'm a sliding scale. Can't endure then you can't inhale. Clearly. Out of body experience interferes. And dreams of flying I fit nearly. Surrounds me though I get lonely. Slowly [...]

Colivia o las. Rază de speranță flutură genele tale. Doar că... „Sălbăticitu-s-a până și blestemata-ți bufniță mortuară!” N-am reacție, decât o ultimă ocheadă spatelui tău scrijelit.

7 comentarii: