sâmbătă, 10 aprilie 2010

Vădește imperturbabilitate

L-aș asculta pe Sam Cooke. Într-o cameră de hotel de prin '60. Tolănită pe-o sofa, dintr-acelea incomode. Cu fereastră larg deschisă, o floare impersonală pe pervazul ei.
Viețile a sute de oameni, perindându-se pe trotoare, șosele aglomerate. Bâzâitul pertinent să-l acompanieze pe artist, ca o... orchestră.



Să am un roman ieftin, subțirel, deschis la o pagină oarecare, abandonat pe covor.
Cafeaua să se fi răcit, plictisită și leneșă să nu-mi aud gândurile... gheață în sângele meu.
Răcoare, și s-adorm un ne-somn, în mireasma pomilor înfloriți, sub un cer făr' de lună.



Bucle dezordonate, răvășite în fumul molatic de țigară și o aromă curată de tutun.
La intervale nu foarte lungi de timp, să umple golurile de sunet un telefon... nimeni care ar răspunde.



Desculță, mi-aș înfășura strâns un halat de mătase pe corp, imaginându-mi diverse, observând trecătorii stradali.
De la înălțimea geamului, aș fi martora oculară a unui jaf bancar, încununat cu succes pentru hoți, undeva, la străzi distanță.
Într-o singurătate perplexă, mi-aș pregăti cada, pentru o baie... în același silentium placid.



O melodie... poate, „Summertime”, mi-ar cutreira pielea.
Să se pornească o ploaie caldă, cu descărcări electrice. Miros de ceară topită, o pecete.
Doar picuri grei și tunete ar mai cânta străzii, mie.

2 comentarii: