miercuri, 23 februarie 2011

Posedate glasuri

[...] Am luat-o aiurea, pe străzi neștiute, rătăcind ca-ntr-un vag pustiu de suflete îmbătrânite. Galeria de artă, pe care obișnuiesc să o frecventez, nu e deschisă - cale-ntoarsă câțiva metri, apoi cu pași grăbiți printre mașini cu farurile aprinse, îmi continui plimbarea haotică, absentă de cele ce mă depășesc și, implicit, mă înconjoară. [...]

Ordinar - lipsesc ideile și faptul că se uită orice, cu foarte mare ușurință, aproape mă deprimă. La neputința-mi prezentă se adaugă concentrarea întregului pe o reușită anume. Și mi s-au adeverit aripi de ceară, într-un decor lipsit de nori grei.


Nu-mi mai cunosc gândul ce m-a determinat să-ncep aici...
Coșmaruri și o absență totală de vlavie mă trimit în universul ninsorii de afară. În altă ordine de idei, cutreier în ritm de muzică tot ce pare a mi se cuveni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu