marți, 5 iulie 2011

Frenezie

De ce moartea se face simțită? Când un câine îi jelește apropierea? Când lugubrul pas se avântă întunecimii păsărilor de noapte, ferecând ușile vieții?


Adie stare de meleag îndepărtat și nimicului întoarcem fețele. Ca la o expoziție sărăcăcioasă de toamnă. În părți de zare, cu ochii lepădăm strălucirile suflului. Ultimă sforțare, conștiință înecată, genune întru neglijență.

Se remodelează pielea în ape secate, odată cu al nemuririi declin. Și vetuste energii rescriu pergamente, ca în șoaptă de om, sub patronajul spiritelor.


Când lacuri opacizante proidesc mângâierea sângelui? Când la hotar, străine glasuri tânguiesc al durerii umblet? De ce moartea se face simțită?

3 comentarii:

  1. O licărire profundă.Mi-a fost dor sa te citesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. as usual sanscrita veche daca nu mi-ai fi zis ieri de cainele lu matca :)) good to have u back >:D<

    RăspundețiȘtergere