miercuri, 23 noiembrie 2011

În lipsă

Încă nu știu dacă se va materializa plutirea asta de ecou-cânt de „vino cu mine”... „vino”.
E acolo, o simt, o percep cu ochii întunericului din adânc, dar nu o trăiesc. E în afara ființării și totuși undeva în imediata-i vecinătate.
Clocotește veșnicie de cuvinte, pe care apoi le țese meticulos într-un timp făr' de legi.
Și mă ține în apropiere îndepărtată. Mă desparte cu o cețoasă pânză de fum.
Uneori îmi permite suferința necunoscutului, în limită ca pastorală: doar cât să-mi pătrund ideile de-o emoție gravă!, și-apoi voalează fărâma de Ceva, induce un Altceva... se pierde!


Și mă-ntrebi unde-mi este condeiul?