luni, 9 aprilie 2012

Mă ustură nările


Știi cum era ghemul de ață din poveste... te ajuta să-ți regăsești drumul de întoarcere. Nasul meu își cere drepturile la un ghem... de hârtie. Și, ca să fie mai de basm, am luat în primire unul igienic. Și muzica și aproape nu mă mai obosesc hapciu-urile pereche... sunt bine, refuz să mă smiorcăi!

Puștiu e aici, lângă... pe-un șezlong, laptopul pe-un scaun... șede ea comod, își redactează o lucrare. În pijamale locuim de aproape un an... veșnice pijamale, dragele! Hazard! Casa e un ceva încântător, cu harababura dimineților, când ne trezim cu ochi migdalați și plete ciufulite în perne mototolite sub obrajii tineri, roși, și val-vârtej o ștergem pe scări în gânduri de „Domne dă să prind 24-ule!” încă savurând ultima gură de cafea, șterpelită parcă din fața ceasului cu privire scrutătoare, dojenitoare - „dacă pierdeți nopțile în calmul visărilor cu ochi deschiși...”

Sunt persoana invizibilă în ultima vreme... irascibilă la aproape fiecare încercare de socializare. Și ceva lipsește.
Stai să-mi torn un pahar de vin.
Nu m-am mai adresat de... mult timp Necunoscutului meu - ocazia merită celebrată! Realizez: e unul din momentele care absenta. Ne regăsim nu la același nivel (deloc nostalgică remarca). Considerăm nelalocul ei depănarea ultimelor idei, reconstituirea întâmplărilor mai mult sau mai puțin de ultimă oră. Ne lansăm însă în observații. De înfățișare (realmente, ai crescut, obrazul s-a maturizat într-o oarecare măsură, ochii îți strălucesc întunericul altfel, se întrezărește o osteneală prielnică), de spirit (unde ți-au pierit aspirațiile?, lenea a acaparat prezentul, pleacă din cușcă!).
Eu? Tac... ascult, clipesc în semn de „într-adevăr” și strop - elixir - de firav sentiment de încredere, mi se strecoară pe sub simțuri. Oare?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu