vineri, 22 iunie 2012

Un biscuit, o bană necoaptă și-o șapcă Samsung

E... vreme apăsătoare de dinainte de furtună; încet dar sigur, se coace misterul spălării de păcate.
Mi-ar prinde bine o pauză de la umanitate în momentul ăsta! Ah, și ce stătută-mi sunt.

Ce mi-am propus de bună dimineață? Nu mai rețin. Dar cu siguranță nu să-mi stric finalul de săptămână și așa, încărcat până la refuz.
Cu neînchipuita mea înclinație către nenorociri (ce mai comedie!), cred că am depus „supremus” efort de-am reușit să rup un robinet, ori ceva asemănător ca întrebuințare.
Cum a țâșnit apa rece de-n fracțiune de secundă musteam a apă, păru-mi picura și gleznele-mi amenințau să se scufunde, n-aș reuși să detaliez, decât repetând aceleași imagini postate-n diferite nuanțe, în diferite unghiuri. Fără rost.
Prima și unica soluție - dat fiind faptul că locuința noastră, nu nu are patent, ori... mai știu eu ce cheie franceză - oprești apa-n-ntreg apartamentul.
Curăță nebunia și tai-o la MeGe, într-un 24 îmbâcsit, ce se bălăngăne pân' la destinație, de parcă i-ar fi ultimul drum pe lumea asta. 
Noroc cu raliul în desfășurare și evenimentul auto... și ca urmare oamenii în marea majoritate relaxați, voioși unii chiar - mi-au mai animat ziua. 

Dar iată-mă din nou între patru pereți înguști, ușa de la balcon zdrobită imaginar de perete, ceva muzică-n surdină, materia mea așteptându-mă plină de răbdare, și... nelipsita! mortăciunea asta de CĂLDURĂ din infernul inimii pământului. Și dacă-n cursul nopții nu-mi tai podoaba capilară stil arici - am să mă mândresc cu rezistență psihică la ororile deșertului!

Ploaia, furtuna, ce s-o fi lăsând așteptată, încă nu dă semne de apropiată întâlnire. 
Și mișunăm din încăpere-ncăpere, cu speranța mută că vom alunga temperaturile ridicate.

joi, 21 iunie 2012

Un măr, o sticlă de la frigider, un pix și-un caiet verde

Și să tot fie un jurnal de gagicuțe. 

Puștiu e cu El la telefon, conversația tipică... doar că toate, care s-au derulat azi, au debutat cu imperativul: e infernal! căldura ne împiedică de la mai toate activitățile înscrise în tabel: să dormi? nici vorbă de asemenea grozăvie! să mănânci? hahahahaha! bleah! (cu toate că în momentul ăsta am un iaurt în față și șterpelesc tot câte-o lingură, de parc-aș fura din bolul de orez al Shogun-ului - amăgitoare senzație de răcoare); să bramburești pe străzi? te topești odată cu asfaltul!

Avem examene - răcnesc privirile noastre, când se ciocnesc cu disperarea condamnaților la moarte.

„Nooooo am făcut-o de oaie” - suntem echipate cu sticle de juma', din oră-n oră puse-n frigider, cu lichior de soc - și Puștiu tocmai a vărsat una-n pat. 
Misiune: 
schimbat așternut - ea;  (cât de gravă)
râs de fiecare expresie pe care-o face - eu.

Pentru că-ntr-o clipă!, am redevenit noi: fete cuculete, ce hohotesc asemenea unor curci în ograda vecinului.

A redecorat camera: pilota stă cocoțată pe noptieră, pernele - vârf de piramidă în întreaga imagine, dar Puștiu le-ntrece pe toate: c-o privire de Sfinx rătăcit într-o vale-a regilor, c-un obraz rezemat pe templul ăsta de așternuturi, crapă coji de semințe, adâncită parcă în sentiment de vinovăție-a copilului ce taman a zdrobit o floare-a soarelui.

Cu o zi-n urmă ne-am chelit mințile de orice datorie studențească, în mare parte gustând cultură orientală-ndepărtată. Azi? vorbim de zgârcenie și stristețe - ceea ce mă face să râd: „da' nu-nțeleg ce e așa amuzant”, pledează Puștiu c-un colț de gură, tremurând a râs și pleacă spre meleaguri mai luminate - bucătăria; în vreme ce aici subsemnata-și aprinde-o veioză cu promisiunea că are să...