vineri, 22 iunie 2012

Un biscuit, o bană necoaptă și-o șapcă Samsung

E... vreme apăsătoare de dinainte de furtună; încet dar sigur, se coace misterul spălării de păcate.
Mi-ar prinde bine o pauză de la umanitate în momentul ăsta! Ah, și ce stătută-mi sunt.

Ce mi-am propus de bună dimineață? Nu mai rețin. Dar cu siguranță nu să-mi stric finalul de săptămână și așa, încărcat până la refuz.
Cu neînchipuita mea înclinație către nenorociri (ce mai comedie!), cred că am depus „supremus” efort de-am reușit să rup un robinet, ori ceva asemănător ca întrebuințare.
Cum a țâșnit apa rece de-n fracțiune de secundă musteam a apă, păru-mi picura și gleznele-mi amenințau să se scufunde, n-aș reuși să detaliez, decât repetând aceleași imagini postate-n diferite nuanțe, în diferite unghiuri. Fără rost.
Prima și unica soluție - dat fiind faptul că locuința noastră, nu nu are patent, ori... mai știu eu ce cheie franceză - oprești apa-n-ntreg apartamentul.
Curăță nebunia și tai-o la MeGe, într-un 24 îmbâcsit, ce se bălăngăne pân' la destinație, de parcă i-ar fi ultimul drum pe lumea asta. 
Noroc cu raliul în desfășurare și evenimentul auto... și ca urmare oamenii în marea majoritate relaxați, voioși unii chiar - mi-au mai animat ziua. 

Dar iată-mă din nou între patru pereți înguști, ușa de la balcon zdrobită imaginar de perete, ceva muzică-n surdină, materia mea așteptându-mă plină de răbdare, și... nelipsita! mortăciunea asta de CĂLDURĂ din infernul inimii pământului. Și dacă-n cursul nopții nu-mi tai podoaba capilară stil arici - am să mă mândresc cu rezistență psihică la ororile deșertului!

Ploaia, furtuna, ce s-o fi lăsând așteptată, încă nu dă semne de apropiată întâlnire. 
Și mișunăm din încăpere-ncăpere, cu speranța mută că vom alunga temperaturile ridicate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu