joi, 21 iunie 2012

Un măr, o sticlă de la frigider, un pix și-un caiet verde

Și să tot fie un jurnal de gagicuțe. 

Puștiu e cu El la telefon, conversația tipică... doar că toate, care s-au derulat azi, au debutat cu imperativul: e infernal! căldura ne împiedică de la mai toate activitățile înscrise în tabel: să dormi? nici vorbă de asemenea grozăvie! să mănânci? hahahahaha! bleah! (cu toate că în momentul ăsta am un iaurt în față și șterpelesc tot câte-o lingură, de parc-aș fura din bolul de orez al Shogun-ului - amăgitoare senzație de răcoare); să bramburești pe străzi? te topești odată cu asfaltul!

Avem examene - răcnesc privirile noastre, când se ciocnesc cu disperarea condamnaților la moarte.

„Nooooo am făcut-o de oaie” - suntem echipate cu sticle de juma', din oră-n oră puse-n frigider, cu lichior de soc - și Puștiu tocmai a vărsat una-n pat. 
Misiune: 
schimbat așternut - ea;  (cât de gravă)
râs de fiecare expresie pe care-o face - eu.

Pentru că-ntr-o clipă!, am redevenit noi: fete cuculete, ce hohotesc asemenea unor curci în ograda vecinului.

A redecorat camera: pilota stă cocoțată pe noptieră, pernele - vârf de piramidă în întreaga imagine, dar Puștiu le-ntrece pe toate: c-o privire de Sfinx rătăcit într-o vale-a regilor, c-un obraz rezemat pe templul ăsta de așternuturi, crapă coji de semințe, adâncită parcă în sentiment de vinovăție-a copilului ce taman a zdrobit o floare-a soarelui.

Cu o zi-n urmă ne-am chelit mințile de orice datorie studențească, în mare parte gustând cultură orientală-ndepărtată. Azi? vorbim de zgârcenie și stristețe - ceea ce mă face să râd: „da' nu-nțeleg ce e așa amuzant”, pledează Puștiu c-un colț de gură, tremurând a râs și pleacă spre meleaguri mai luminate - bucătăria; în vreme ce aici subsemnata-și aprinde-o veioză cu promisiunea că are să...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu