miercuri, 12 februarie 2014

Dintre cele ce dau năvală

Dacă ceva are să-mi rămână mereu în amintire e senzația de frustrare trăită la maximum în șușotelile lipsite de noimă ale oamenilor, pe străzile cu băltoace din Ocna: „Toată e W.” Ciudă, moarte spiritului năvalnic, enervare, greață - toate la un loc; amplificate! Într-o singură propoziție. Și zâmbetul meu ticălos, încruntat - „S-o crezi matele, bătrână puturoasă și neputincioasă!” Până-ntr-o zi când cineva a pus pecetea cuvintelor murdare: „Sunteți ca două surori, L! Întinerești alături de fiica ta...”

Atât doar că nu străinilor le dădeam crezare în constatarea asta, ci Ei (L). O mustram în mintea mea pentru cuvintele rostite la nervi și mă găseam neputincioasă în a i le demagnetiza. Pentru că deveniseră un magnet caracterial de care nu reușeam să mă debarasez. Ori, mai adâncă devenea prăpastia și privirea-mi moștenită nu reușea decât să-i întărească spusele. „Ești toată W.”
Astfel că, atunci când a apărut scumpa aceea de femeie care să observe contrariul, lucrurile deja luaseră o întorsătură monstruoasă și n-au avut decât efectul unui gust amar. Am îmbrățișat-o însă plină de încântare (teatrală aș putea adăuga) pe bunicuță și i-am mulțumit cu sufletul copilului uitat undeva prin unghere prăfuite de ani. 

Divorțul e atât de comun și unic în același timp. Transformă, definește, pune capăt, distruge, dă naștere la mereu, mereu altceva! Altă formă, altă atitudine, alt moral, alt psihic, altă existență, alt drum spre nemurire... alți pași, altă suflare, diferit zâmbet, o cu totul altă strălucire. Spre ce anume îndrumă? Zgomot... surd, nu știu.
Nu-mi amintesc scenele de separare. Nu-mi amintesc certurile, dezgustul întipărit pe fața mamei mele, negarea ori ranchiuna dintre ei doi. Le-am trăit însă în anii ce au urmat. Le-am gustat apele murdare. Mi-au inundat copilăria timpurie și, treptat, speranța surâsului inocent s-a ascuns, a lăsat loc de veghe unei priviri profunde, adesea confundată cu amărăciune. Dar niciodată n-am trăit nostalgia familiei perfecte în sensul social recomandat. Am familia perfectă, al naibii de numeroasă și drăgăstoasă! 

Presiunea din afară - aici e buba! Oamenii fac presupuneri pripite și tipice gândirii mai mult decât perimate. Se căznesc să-ți distingă cusurul și odată descoperit un cât de minuscul detaliu, te-au înțeles: ești lepros. Apoi că dansezi samba, dar carnea-ți atârnă - „Eh, mai există și excepții de la regulă; trecătoare și alea; de neluat în seamă în orice caz.”

Dureros? Nu tocmai. Pentru că în pofida șoricelului de laborator ce ai ajuns în mințile lor, îți trăiești zilele sub forma dorită fără să fii luat efectiv în considerare, taman de cei pe care vrei să-i eviți. Te vor observa, ooo da, constant! Fără doar și poate, odată sub lupă, sub ea vei frământa fiecare decizie, fiecare trăire, îți vei rosti replicile, vei mânca, vei dormi, te vei culca, vei plânge, te vei înșela, vei sufla, îți vei afla somnul veșnic. Lupa îți va fi reflectorul scenei. Culisele în schimb... ei bine, acolo... nimeni, dintre cei mai devreme anunțați, nu va pătrunde.
Minunată dualitate, covârșitoare, adorabilă! Trăirea? Intensificată.

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Persona non grata

Am călătorit cu trenul (mizerabil, așa cum se cuvine!... mizerabililor pământului), dar în compartimentul rezervat „partidului”. Să înțelegi - un nene a blocat intrarea cu o perdeluță agățată de geamul ușii; beznă: îmi întrerup convorbirea telefonică și adresez întrebarea unui individ din spatele meu - rezervat? Era, pare-se cfr-iștilor, dar mi-au permis totuși șederea (incognito).

Căldură și întuneric, o obscuritate prielnică bastardelor memorii. Și-am plâns. Continuu. Fără să-mi dau seama unde vreau s-ajung cu reacția asta femeiască, am lăsat baltă autocontrolul. La ce bun? Să mă fi chinuit pentru cine? Nu mă cunoștea niciun suflet în vagonul ăla deplorabil. 

Dahl nu plânge! E setată să nu plângă. Și totuși. Mereu în situații (le numesc) propice, apare detaliul; ordinar în aparență, care persistă... se extinde, capătă contur și nuanță - se distinge de nenumărate alte... motive. Și iată odorul - uneori aș vrea să piară din mine pentru totdeauna, nu se întâmplă dar. 

Totuși, de ce? De ce am clacat? Oboseală? Stres? 
Nicidecum! Neputință. E o moarte lentă, asemenea unui cancer răspândit în măduvă, care își așteaptă momentul încununat cu merituoasa victorie. 
Pentru că deocamdată trebuie să urmez planul celor 4 ani. Și-am secat. Sinele s-a furișat pe căi neștiute. Ce a rămas din mine? - rutina asta malițioasă, vâscoasă a preluat reacția la viață. Chinuitoare neputință! Sadică realmente pentru un suflet călător.

Ooo, dar îmi aștept revanșa!

luni, 30 decembrie 2013

Weapons

Mă distrați voi, bărbații. Sunt eu misogină de felul meu, dar trebuie să recunosc avantajele de a mă fi format de cealaltă parte a baricadei. 

Ori de câte ori am încercat să obțin ceva de la vreun mascul (fiorosul reprezentant al rasei) și-am pozat drept prostuța, neștiutoarea, ignoranta-n materie... ei bine, v-am gâdilat orgoliul la superlativ și bineînțeles am obținut informația de care aveam nevoie, amuzându-mă copios de-a lungul întregului proces.

Ce mă încântă, e mai ales gogomănia situației!

Dacă mai am și norocul să fiți înconjurați de câțiva confrați... Bhu! Măcar de-ați conștientiza comicul împlinit de partea adversă. Depunând atât de mult efort, categoric inconștient, slăbiți drastic câțiva neuroni în încercarea de a vă întrece în particularitățile personalității proprii, de-a vă etala superioritatea
- care nu e tocmai mereu prezentă; uneori, au contraire! - caz în care se renunță la strategie, devine lipsită de orice farmec.
Ca să nu mai vorbesc de cazul în care vă prinde în astfel de mreje o femeie frumoasă... săracii, vă amuzați de stupiditatea ei sub așa-zisul patrimoniu al ideii vechi de când lumea cum că frumusețea e netăgăduit însoțită de prostie, fără ca măcar să-i bănuiți subterfugiile.

În fața celor care îmi depistează teatralitatea, jos pălăria!
- puțini însă. 

Nu mi-o luați în nume de rău, nu pledez aici lipsa inteligenței, deloc. Pomeneam de-un joc nostim de-a frumusețea-proastă/inteligența-incontestabil-masculină...